marți, 22 martie 2011

76. Mircea Eliade- Intoarcerea din Rai


Autor: Mircea Eliade
Nationalitate: romana
Titlu original: Intoarcerea din Rai
Anul aparitiei: 1934
Nr. pagini: 349
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: martie 2011

Nu pot spune ca m-a fascinat in mod special aceasta carte... Multe personaje care nu sunt foarte bine conturate.

75. Petru Poepescu-Dulce ca mierea e glontul patriei


Autor: Petru Popescu
Nationalitate: romana
Titlu original: Dulce ca mierea e glontul patriei
Anul aparitiei: 1971
Nr. pagini: 462
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: martie 2011

Acesta este al treilea roman pe care il citesc de Petru Popescu, preferatul meu fiind "Fata din Nazaret".

Actiune alerta, situatii comice, descrierea vietii in armata.

luni, 28 februarie 2011

72-73-74-Octav Dessila-Iubim



Autor: Octav Dessila
Nationalitate: romana
Titlu original: Iubim
Anul aparitiei: 1941-1943
Nr. pagini: 821
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: februarie 2011

In ultimul timp am citit autori straini, asa ca imi era dor de o lectura romaneasca. Volumul la care am ajuns cu cititul, din colectia Biblioteca pentru toti, este Iubim de Octav Dessila. Titlul mi-a creat asteptari mari, imi plac povestile de dragoste si aparent iubirea este tema principala a cartii. Despre autor nu stiam nimic, aceasta fiind prima sa cartea pe care am placerea sa o citesc.

Inca de la inceput cartea m-a atras prin limbajul folosit, oarecum specific Moldovei. Din pacate nu pot spune ca e cea mai stralucita poveste de iubire, intreaga actiune e destul de slabuta, oarecum previzibila, putin nerealista in unele aspecte.

Ce mi-a placut? Atmosfera creata de autor! Iasiul de poveste, incarcat de istorie! Vizita la Cotnar este descrisa superb, transmite foarte multe emotii, descrierile mosiilor, podgoriilor, degustatul vinului. Toata atmosfera de basm mi-a intrat in suflet...si asta chiar daca nu sunt o fana a descrierilor, insa iubesc istoria, iar viata de atunci ilustreaza un frumos capitol din istoria tarii.

Nu am vizitat niciodata Iasiul, l-am regasit insa in multe carti, si mi-a creat un sentiment de romantism, cu care sper sa raman si dupa ce voi avea ocazia sa merg in Iasi, in celebrul Copou.

Recomand aceasta carte celor care sunt nostalgici privind trecutul nostru, celor care iubesc Moldova, celor care doresc sa traiasca pret de 3 volume in Iasiul plin de boieri.

Lectura este foarte usoara, multe dialoguri, putine greseli gramaticale/ortografice.

sâmbătă, 19 februarie 2011

14-15. Thomas Mann-Muntele vrajit vol 1 si 2



Autor: Thomas Mann
Nationalitate: germana
Titlu original: Der Zauberberg
Anul aparitiei: 1924
Nr. pagini: 944
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: ianuarie 2011-februarie 2011

Este prima carte pe care o citesc, scrisa de Thomas Mann. Am inceput-o inainte de sesiune si am finalizat-o odata cu terminarea examenelor...

Mi s-a parut atat de densa incat imi e greu sa desprind cateva idei. As spune ca iti creaza o stare de liniste, calm, privesti timpul dintr-o alta perspectiva.
Nu este recomandata iubitorilor de actiune, pentru ca aceasta lipseste, nu este o carte palpitanta, rar iti ofera o stare de nerabdare, suspans.
Mi-as fi dorit ca povestea de dragoste sa fie mai bine conturata, de fiecare daca cand aparea in prim plan iubirea interesul meu era atras.

Am gustat lectiile oferite de Settembrini, Naphta, mi-a placut personajul Peeperkorn.
Despre Hans Castorp, personajul central, "copilul rasfatat al vietii" nu stiu ce as putea spune, doar citind il poti descoperi. Nu il pot desprinde din lumea Berghofului, desi am sperat si asteptat sa se reintoarca la ses.
Varul lui, Joachim a fost un personaj placut, cu un final pe care nu mi-l doream desi era oarecum previzibil.

Cam atat despre Muntele vrajit, o carte cu un grad inalt de dificultate, lectura greoaie, si putine greseli ortografice.

marți, 18 ianuarie 2011

8-10. J. R.R. Tolkien-Stapanul Inelelor





Autor
: J. R. R. Tolkien
Nationalitate: engleza
Titlu original: The Lord of the Rings
Anul aparitiei: 1937-1949
Nr. pagini: 1638 (incluzand Anexele)
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: decembrie 2010-ianuarie 2011

Am vazut filmul, imi mai aminteam cateva scene, insa eram curioasa sa citesc romanul pentru a descoperi adevarata poveste.

Am citit cu placere toate cele trei volume, m-au purtat intr-un tinut magic cu multe personaje frumoase, de care imi voi aminti cu drag. Imaginea pe care mi-am format-o eu este oarecum diferita de cea din film.

Dintre toate personajele din carte entii sunt cei pe care ii indragesc cel mai mult, varsta lor inaintata, aspectul lor, incetineala cu care faceau lucrurile sau vorbeau sunt aspecte nemaintalnite in zilele noastre, poate de aceea aceasta specie este preferata mea.

Hobbitii sunt piticutii veseli, mereu pusi pe gluma, cu un apetit rar de satisfacut, care traiesc intr-o lume fantastica. Viziunele in care locuiau mi-au amintit de vizita la Muzeul satului din Bucuresti unde stiu ca am vazut niste locuinte ca in descriere. Sam, prin limbajul si loialitatea lui este un personaj foarte carismatic.

M-a bucurat prietenia stransa dintre elfi si gnomi, ale carei baze au fost puse de Legolas si Gimli, gingasie si putere.

Sunt multe personaje frumoase despre care as putea sa scriu, insa pentru moment nu dispun de prea mult timp (sesiunea fiind cauza principala).

Recomand cartea tuturor celor care vor sa evadeze din realitatea cotidiana, lectura va fi placuta, captivanta, si chiar daca ati vazut filmul inainte tot veti fi curiosi sa aflati versiunea originala.

joi, 30 decembrie 2010

6. Arthur C. Clarke-2001: O odisee spatiala


Autor: Sir Arthur Charles Clarke
Nationalitate: britanica
Titlu original: 2001 : A Space Odyssey
Anul aparitiei: 1968
Nr. pagini: 256
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: decembrie 2010


O carte interesanta daca ne gandim ca este scrisa cu mult inainte a fi facute o serie de descoperiri spatiale. Nu ma pasioneaza astronomia, deci am citit cam greu, pana pe la jumatatea cartii mi s-a parut destul de plictisitoare. Inceputul a fost promitator, iar spre sfarsit chiar interesant, incat mi-ar face placere sa citesc intreaga serie.

Recomand aceasta carte in primul rand celor care iubesc astronomia, sigur vor fi foarte multumiti de ea. Pentru restul lectura le va starni curiozitatea si dorinta de a afla cum si-a imaginat autorul viitorul, si cate din lucrurile prevazute s-au indeplinit.

duminică, 26 decembrie 2010

5. Stephen King-Shining



Autor: Stephen King
Nationalitate: american
Titlu original: The Shining
Anul aparitiei: 1977
Nr. pagini: 560
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: decembrie 2010

Aceasta este prima carte scrisa de Stephen King pe care o citesc. Am auzit ca este un scriitor horror foarte bun si prin Shining am avut ocazia sa ma conving ca asa este.

Subiectul cartii (sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/The_Shining ):

"Un bărbat, soția sa și fiul lor, Danny, sunt îngrijitorii unui hotel izolat unde Danny, are viziuni macabre despre trecutul clădirii folosind un dar telepatic numit "Strălucirea". Tatăl, Jack Torrance, înnebunește treptat văzând fantome ale oaspeților hotelului. Singurul lucru care îi poate salva pe Danny și mama sa, este "Strălucirea"."

Am citit cartea pe nerasuflate, efectiv nu puteam sa o las din mana! O recomand tuturor celor care cauta actiune, suspans, adrenalina.

Personajul lui Danny este adorabil, cel putin asa mi s-a parut mie. Imi place ca este foarte inteligent si curajos, isi iubeste parintii enorm pana la urma devenind salvatorul lor.

Nu vreau sa deconspir actiunea, finalul, pentru a pastra suspansul.
Cititi si nu veti regreta!

miercuri, 22 decembrie 2010

3. Liviu Rebreanu- Rascoala


Autor: Liviu Rebreanu
Nationalitate: romana
Titlu original: Rascoala
Anul aparitiei: 1932
Nr. pagini: 464
Nota mea: 8/10
Data lecturarii: decembrie 2010

Am inceput aceasta carte cu convingerea ca va fi una buna. In toata cartile lui Rebreanu, pe care le-am citit, am fost multumita de stilul sau si de temele abordate. Chiar si titlul promite un subiect interesant.

Cei care vor citi aceasta carte vor avea placuta surpriza de a reintalni cateva personaje din Ion. Am fost curioasa sa aflu care va fi destinul lui Titu Herdelea, poetul vesnic indragostit. Acesta reuseste sa se angajeze la o gazeta unde prin munca este vazut ca un redactor indispensabil.

Grigore Iuga, este un personaj usor de indragit-tanar, cu viziune moderna in privinta agriculturii si administrarii mosiei, atasat si mandru de pamanturile familiei, corect cu taranii, chiar iubitor as spune, este dornic sa ajute pe cei ce ii cer asta.

Batranul Miron Iuga, mi s-a parut ancorat in trecut, incapabil sa se adapteze noilor vremuri, totusi o persoane corecta, care impune mult respect. Sfarsitul sau m-a intristat, nu cred ca merita aceasta moarte.

Nadina, sotia lui Grigore Iuga, este o femeie mondena, si cea care declanseaza rascoala in sat, prin zvonul conform caruia va vinde mosia sa. A avut o moarte mult prea cruda...

Taranii traiesc in saracie si foamete. Cativa dinre ei au un caracter bine conturat. Nemultumirile lor mocnite, rabufnesc la un moment dat si nimic nu ii mai poate opri, cel putin asta credeau ei. M-am revoltat cand armata a intervenit in forta pentru a "restabili ordinea", urmarirea si impuscarea taranilor a fost un episod tragic.

Recomand acest roman celor care vor sa cunoasca in detaliu destinul unor personaje din Ion, celor care vor sa afle cum a rabufnit rascoala taranilor, dar si celor care indragesc operele lui Liviu Rebreanu.

joi, 16 decembrie 2010

2. Sven Hassel-Legiunea blestematilor

Autor: Sven Hassel (numele sau adevarat Sven Pedersen)
Nationalitate: daneza
Titlu original: De fordømtes Legion
Anul aparitiei: 1953
Nr pagini: 288
Nota mea: 8/10
Data lecturii: decembrie 2010

Am citit de acelasi autor cartea Gestapo, deci stiam oarecum la ce sa ma astept de la acest nou roman.

Aceasta carte ilustreaza foarte bine atmosfera celui de-al Doilea Razboi Mondial. Am aflat cum era viata in lagarele naziste si rusesti, cum se facea instructie in regimentele disciplinare... Cartea abunda de scene de cruzime, violenta, dar si umor , vulgaritate... Nu am putut sa ii condamn pentru violuri, asasinate, furturi pe eroii principali, si daca stau bine si ma gandesc pe nici un ostas de pe front nu il pot condamna, deoarece citind am inteles foarte bine stresul, frica, groaza, disperarea, ura, resemnarea, pe care o simteau si care ii impingea la fel de fel de fapte pentru a nu innebuni.

In ciuda tuturor lucrurilor oribile, soldatii si-au pastrat sentimentele umane, de fiecare data cand citesc o carte despre razboi, am impresia ca cea mai puternica legatura de prietenie se formeaza intre cei care traiesc impreuna iadul frontului, in cazul acestei carti ma impresionat respectul lor pentru o femeie curata, atasamentul fata de un pisoias roscat (Stalin)...

Este un roman extrem de realist, pe care il recomand celor ce doresc sa afle si latura urata a Razboiului.

miercuri, 8 decembrie 2010

1-2. Fiodor M. Dostoievski-Crima si pedeapsa



Autor: Fiodor Dostoievski
Nationalitate: rus
Titlu original: Преступление и наказание Prestupleniye i Nakazaniye
Anul aparitiei: 1866
Nr pagini: 614
Nota mea: 9/10
Data lecturii: decembrie 2010

Am mari asteptari de la aceasta carte. Fiind si primul volum aparut in colectia "101 carti de citit intr-o viata" presupun ca merita locul ocupat. Am vazut ca in diferite topuri se afla pe locuri fruntase, asa ca sigur ma va multumi si pe mine. Incep cu nerabdare lectura...

Prima parte mi s-a parut foarte captivanta. Inca de cand am constatat ca actiunea se petrece in Sankt-Petersburg, m-am indragostit de aceasta carte. Mi se pare un oras fabulos, pe care sper sa il pot vizita intr-o zi. Am citit in urma cu doi ani o colectie de carti "Cele mai iubite orase" , iar orasul care m-a fascinat este chiar Sankt-Petersburg.

Mi-a placut scrisoarea mamei lui Rodia, sunt curioasa sa descopar si poveste surorii lui, Dunia.
M-a revoltat scena cu calul batut, din visul lui Raskolnikov. Mi-a placut faptul ca da impresia de personaj cu un suflet bun, milos cu cei din jur. Episodul crimei bineinteles ca m-a intristat, si totodata mi-a starnit curiozitatea sa vad cum vor evolua lucrurile in partea a doua.

Nu prea inteleg de ce a savarsit crima daca nu se foloseste de bijuteriile furate (in scopuri caritabile cum credeam). Perioada de boala mi s-a parut fireasca, ca urmare a faptelor comise.
Dupa episodul cu moartea lui Marmeladov am intrezarit o posibila relatie intre Rodia si Sonia.
Sunt curioasa ce urmari va avea aparitia mamei si a surorii in evolutia actiunii (mi-ar place sa se creeze o poveste de dragoste intre Razumihin si Dunia :P).

Ultima parte din primul volum are un final extrem de captivant, trebuie sa incep imediat urmatoarea carte! Curiozitatea a atins cote maxime! Se pare ca cineva l-a vazut savarsind crima, nici nu e de mirare, doar uitase usa deschisa. Un impact puternic l-a avut replica: "Cremenalule!".

Intrezaresc niste sentimente placute intre Dunia si prietenul fratelui ei, ba chiar si intre Sonia si Rodia.

Am impresia ca mai multe persoane din jurul lui incep sa il suspecteze. Sunt momente cand ma face sa ma intreb daca nu cumva este nebun...

Sunt foarte curioasa daca pana la final Raskolnicov va recunoaste singur crima sau politia va reusi sa il acuze.

M-am bucurat cand logodna Duniei a fost rupta, sper sa se casatoreasca cu Razumihin. Imi pare rau pentru mama si sora lui Rodion cand vor afla de crima. Sunt curioasa sa vad ce atitudine vor avea fata de el.

Lujin si-a aratat caracterul josnic in diferite scene, printre care si episodul in care a invinuit-o pe Sonia de furt. Katerina Ivanova mi se pare un personaj demn de admiratie, isi pastreaza mandria in ciuda saraciei in care este nevoita sa traiasca.

Confesiunea crimei m-a facut sa citesc cu aviditate fiecare cuvant, gand incat am uitat faptul ca Svidrigailov era vecinul Soniei si a putut asista nestingherit la aceasta destainuire. Sper sa nu il santejeze pe Rodion pentru a obtine un mariaj cu sora acestuia.

Scenele dintre Rodion si Porfiri Petrovici mi s-au parut ca au o incarcatura emotionala puternica.

Intalnirea dintre Svidrigailov si Dunia a avut mult suspans, nu ma asteptam sa se termine cu bine, credeam ca va fi ori violata ori il va impusca.

M-a intristat moartea mamei, ultima intalnire dintre Rodion si aceasta a fost benefica pentru el deoarece i-a reinviat dragostea, dar tragica pentru mama pentru ca i s-au confirmat banuielile in legatura cu crima.

Traseul parcurs de Rodion in ziua in care s-a predat mi s-a parut bine realizata. M-a bucurat casatoria Duniei cu Razumihin si mai ales acceptarea iubirii lui Rodion pentru Sofia.

Mi-as fi dorit sa mai urmeze un volum care sa continue aceste povesti. Cartea s-a terminat intr-o nota optimista, plina de speranta pentru viitor. Lectura a reusit sa imi pastreze atentia treaza pe parcursul ambelor volume. Dupa ce termini de citit acest roman reusesti sa te atasezi de personajele principale destul de mult.

85.Marcel Proust- In cautarea timpului pierdut. Swann


Autor: Marcel Proust
Nationalitate: franceza
Titlu original:À la recherche du temps perdu
Anul aparitiei: 1913-1927
Nr. pagini: 440
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: decembrie 2010

Am asteptari mari de la acest roman. Am auzit/citit in multe ocazii despre "timpul pierdut" al lui Proust, cred ca toti au auzit de celebrul episod cu madeleina.

Cartea este impartita in trei parti, prima parte purtand numele "Combray", tinut in care se petrec majoritatea scenelor.

Inca din primele pagini am observat stilul amanuntit in care este scris romanul, luxul de amanunte in detrimentul actiunii. Nu pot spune ca sunt o fana acestor carti.

Strictetea din familia micului Marcel m-a uimit. L-am compatimit cand suferea inaintea culcari, daca mama lui nu putea veni sa-i ureze noapte buna. Poate ca si in zilele noastre sunt copii care traiesc "drama culcarii" asemeni lui Marcel.

Am aflat ca Swann era un vecin, care ii vizita mai des atunci cand locuiau in Combray. In aceasta prima prima parte nu se spune decat ca se casatorise cu o femeie de alt nivel social/moral si ca avea o fetita. Probabil in partea a doua voi afla mai multe.
Tema paducelului apare prima data intr-o scena dintre bunica si tatal lui Swann.

Am citit cu placere episodul cu madeleina care declanseaza memoria involuntara si introduce in scena pe una din matusile lui Marcel: Leonie. Aceasta se condamna la imobilizare la pat, scotand-o din rutina doar aparitia unor oameni noi prin oras. Aceasta isi petrece viata la pat, bucurandu-se de placeri doar privind pe geamul camerei sale, apoi incercand sa afle cine, unde s-a dus, la ce ora in ce scop.

Din aceasta prima parte am remarcat iubirea si veneratia pe care micul Marcel o simte pentru familia sa.

Partea a doua a romanului "O iubire a lui Swann" pare sa aduca mai multa actiune. Se povesteste pe larg relatia de dragoste dintre Swann si Odette.

Swann, un om ce avea legaturi cu inalta societate, este atras de femeile ce apartin claselor inferioare. Odette de Crecy o doamna ce frecventa cercul familiei Verdurin, aparent distinsa in fond o cocota.

Se naste o poveste de dragoste intre aceste doua persoane la inceput evolua placut, ajungand pe parcurs sa ma exaspereze. M-a enervat faptul ca Swann ii gasea atatea scuze, prefera sa nu vada realitatea, se lasa orbit de dragostea sau nevoia pe care o simtea pentru Odette. Aceasta este doar o femeie intretinuta de o moralitate indoielnica careia as fi preferat sa ii dea o lectie la un moment dat.

Lectura acestei parti a fost destul de atractiva sper ca si ultima parte sa fie la fel. Nu as vrea sa aflu ca Swann s-a casatorit cu Odette.

Ultima parte a romanului "Nume de tinuturi: Numele" il readuce pe Marcel in prim plan. Acesta simte fiorii primei iubiri pentru Gilberte, fiica lui Swann, pe care o intalneste pe aleile parcului, unde se joaca impreuna. Sentimentele nu-i sunt impartasite, de aceea el simte aceeasi suferinta pe care a trait-o Swann. Mama Gilbertei este nimeni alta decat Odette, care a si devenit sotia lui Swann cum probabil era de asteptat.

Romanul se termina intr-o nota melancolica, Marcel devenit adult, regreta schimbarea lumii in care si-a petrecut copilaria, preferand eleganta calestilor in defavoarea masinilor.
Lectura mi s-a parut cam greoaie, din nefericire am intalnit si multe greseli de ortografie.

marți, 30 noiembrie 2010

70. Constantin Chirita-Ciresarii****Aripi de zapada


Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Aripi de zapada
Anul aparitiei: 1968
Nr. pagini:350
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Dupa volumul anterior, care a fost atat de captivant, am fost nerabdatoare sa descopar cu ce anume ar mai putea sa ma surprinda. Titlul Aripi de zapada, reprezentat printr-o frumoasa metafora, m-a facut sa ma gandesc ca probabil voi petrece o vacanta de iarna impreuna cu prietenii mei ciresari.

Sunt la munte, pe o partie de ski!! Nu ca in realitate mi-as dori sa ma aflu acolo, cred ca ar trebui ca sotul sa duca munca de convingere pana sa accept sa incalt niste skiuri :P Insa fiind vorba de schiatul in imaginatie, fara sa infrunt vreun pericol real de a cadea, ma declar fericita ca am posibilitatea de a ma afla alaturi de ciresari. Ba chiar am participat si la un concurs de schiat impreuna cu Maria si Victor. M-a amuzat dorinta celorlalte personaje care populau partia, de a-i captura pe adevaratii ciresari!

Nici acest volum nu este privat de o poveste de dragoste intre doi teoretici rivali Atena si Tiberiu, care vor avea un rol important in salvarea vestitilor ciresari.

Cand grupul decide sa plece in oras, chiar daca fusesera avertizati cu privire la vreme, nu mi-am imaginat ca furtuna de zapada va putea transmite atata groaza, nu degeaba in prima varianta acest volum se numea Teroarea alba! Pe langa spaima provacata de zapada, si-au mai facut aparitia si niste lupi! Au fost niste scene foarte bine realizate, au transmis exact deznadejdea, disperarea, frica, neputinta, speranta.

M-am bucurat cand au ajuns la cabana Costila (cum crezusera initial), desi imi imaginam ca greul nu a trebut. Tic a avut un rol esential in procurarea hranei, scena in care sustrage provizii de la cabana Izvoarele, impreuna cu Tombi, este de un comic memorabil. Datorita mezinului grupului au aflat de Cutia albastra, care se afla in Casa Iulia, locul in care stateau ei. Inteligenta, lupte, siretenie, curaj, de toate au dat dovada pentu a dezlega misterul si a se salva. Nici in final nu am aflat ce era in Cutia albastra, poate ca este mai bine asa, fiecare isi lasa imaginatia sa zboare. Locul ingenios in care a fost ascunsa este format din literele Cabanei Iulia. Sincera sa fiu nici un moment nu mi-am imaginat asta, autorul a reusit sa ma surprinda foarte placut.

Suspansul a fost cuvantul de ordine si in acest volum! Adrenalina, dar si comic, spaima, iubire, peisaje superbe, mister toate au facut ca lectura sa fie foarte alerta si captivanta. Cu pasi repezi ma indrept spre sfarsitul seriei...

69. Constantin Chirita-Ciresarii***Roata norocului



Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Roata norocului
Anul aparitiei: 1965
Nr. pagini:363
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Titlul Roata norocului m-a dus cu gandul la soarta schimbatoare. Eram curioasa care va fi cadrul acestei noi aventuri.

Inca din primele pagini mi-am dat seama ca se vor fura Tanagrale. Atmosfera balciului nu mi s-a parut cea mai captivanta. Din care am observat actiunea urma sa se petreaca in oraselul in care locuia Ioana, verisoara lui Dan. M-a amuzat foarte tare lupta dintre Tic si cocos, pana la urma a ales o solutie (legarea ciocului) mult mai blanda decat ma asteptam eu (mi-l si imaginam ciorba).

Roata norocului, la care isi pierde banii Tic, nu prea mi-a provocat multe nelamuriri, era normal ca totul acolo sa fie masluit, stiam ca nu va reusi sa castige discobolul. Atletul, mi s-a parut inca de la inceput suspect, banuiam ca are o oarecare legatura cu jocul.

Actiunea incepe in momentul in care ciresarii constata disparitia tanagrelor din muzeu. Cu aceasta ocazie se desfasoara un intreg scenariu de urmarire a suspectilor. Trecand prin nenumarate peripetii, cu ajutorul logicii lui Victor cazul se solutioneaza, descoperindu-se atat tanagrele cat si misterul de la roate norocului, insa abia in ultima pagina a cartii. Asta da suspans!

Avem parte si de fiorii dragostei intre Ionel si Ioana, parca predestinati pana si prin nume, si intr-o anumita masura intre Maria si Ando. Ursu isi mai arata inca o data forta in lupta cu atletul.

Finalul m-a intristat pentru ca m-am pus in pielea lui Tic, atletul, cel pe care el il considera prietenul sau, facandu-l gelos pe Ursu, era seful afacerii Roata norocului, tot el fiind cel care luase si tanagrele.
Lectura a fost captivanta, efectiv nu puteam lasa cartea din mana, curiozitatea fiind stranita cu fiecare pagina.

68. Constantin Chirita-Ciresarii**Castelul fetei in alb


Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Castelul fetei in alb
Anul aparitiei: 1958
Nr. pagini:381
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Dupa ce am citit Cavalerii florii de cires, eram sigura ca urmeaza inca un roman bun. Titlul Castelul fetei in alb, m-a facut sa ma intreb daca va fi vorba de un nou personaj principal sau una din fetele cunoscute are legatura cu castelul. Cu dorinta de a descoperi acest Castel am inceput nerabdatoare lectura.

M-am lamurit, castelul va avea legatura cu un nou personaj. Fata in alb, Laura, a fost victima unor farse ale ciresarilor Tic si Dan, sau mai bine zis asta au crezut ei. Am compatimit-o din pricipa bunicii ei, cam exigente, care nu ii permitea sa se amestece cu ceilalti copii din oras. Sincera sa fiu, m-am bucurat cand a decis sa plece de acasa, macar acum bunica regreta comportamentul avut.

Inaintea meciului de box al lui Ursu am intrezarit posibilitatea ca in acest roman sa se infiripe o legatura de dragoste intre el si Lucia, poveste care sa fie in centrul atentiei, am sperat eu... In timpul meciului am fost uimita inca o data de forta lui Ursu, care reprezinta un personaj extrem de util, salvand situatia de multe ori prin puterile sale, care uneori mi s-au parut oarecum exagerate pentru un adolescent.

Situatia Laurei, aflata prizoniera in castel, m-a nelinistit, imi era teama sa nu ii faca rau cei care o inchisesera, viperele mi-au dat fiori, noroc cu Philippe un poisoias inteligent. Abia la final am aflat ca nu era nici un pericol, deoarece "rapitorul" era tatal ei, arheolog.

Traseul facut de biletul "castelanei in alb" iti da dureri de cap. Imi si imaginam cat trebuie sa se chinuie bietii ciresari pana vor descoperi locul de unde a inceput totul. Toata lupta lui Tic a fost foarte amuzanta, el mergand din om in om, ajungand aproape de finalul cursei, la ciobanul care a primit biletul Laurei.

Doar aparitia lui Victor salveaza situatia chinuitoare, acesta fiind singurul care prin logica sa uimitoare reuseste sa dezlege sensul secret al documentului lui Zogreanu, care ii va conduce la "Castelul celor doua cruci". Ingenioasa metoda de a cifra un text!

Intrarea in castel, salile sale m-au facut sa uit de Laura si sa ma bucur impreuna cu ei de ceea ce "vedeam". Am stat cu sufletul la gura cand Lucia a fost muscata de vipera cu corn, apoi am fost curioasa daca Ursu reuseste sa se salveze. Doar nu era sa moara un ciresar!

Am fost alaturi de ei in cautarea intrarii catre celalalt castel, mi s-au parut cam curioase coloanele din fiecare camera, inca de cand am aflat de prezenta lor din descrierea Laurei. Nu imi imaginam ca va mai fi vreun pericol dupa ce le-au descoperit, eram doar nerabdatoare sa vad cum vor reusi sa o salveze pe Laura. Inteligenta lui Tic m-a incantat inca o data, nu s-a lasat intimidat de cei care il sechestrasera.

Cand nici macar nu mai speram la vreo poveste de dragoste am fost surprinsa de Laura si Victor! Fiorii primei iubiri! Imi doream ca acest cuplu sa apara si in urmatoarele volume. M-a amuzat gelozia retinuta a lui Tic, iubirea se manifesta indiferent de varsta.

Cartea s-a terminat un final fericit, toate personajele s-au bucurat de salile spectaculoase ale Castelului celor doua cruci. Singurul regret pe care l-am avut a fost ca nu m-am putut bucura si de prezenta lui Ionel in acest volum. In rest numai cuvinte de lauda, lectura captivanta, usoara.

67.Constantin Chirita-Ciresarii* Cavalerii florii de cires


Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Cavalerii florii de cires
Anul aparitiei: 1956
Nr. pagini:360
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Imi doream de foarte mult timp sa citesc Ciresarii! Cand eram mai mica vazusem un film cu acest nume. Am inceput lectura convinsa ca voi intalni personaje placute, pe care le voi indragi. Titlul "Cavalerii florii de cires" m-a incantat, mi-am imaginat fel de fel de scenarii.

Am descoperit cu bucurie si emotie personajele principale, eroii de care voi fi alaturi pe parcursul a 5 volume: Victor, Ursu, Dan, Ionel, Tic, Maria si Lucia.
Mos Timofte mi s-a parut a fi imaginea ideala a unui bunic grijuliu, cald, dar ferm cand este cazul. El are un rol important in desfasurarea evenimentelor, mai ales in cazul lui Tic.
Sergiu si Pompilica chiar daca nu fac parte din grupul ciresarilor, contribuie si ei la realizarea atmosferei romanului. Scenele dintre ei si Tic sunt foarte comice, acesta fiind cel caruia ii revine sarcina de a ne aduce zambetul pe buze, prin posnele lui.

Aventura porneste din dorinta lor de a realiza o harta a Pesterii Negre, facand astfel o expeditie stiintifica. Eram curioasa sa descopar daca parintii ii vor lasa sa plece singuri intr-o pestera. Cea mai amuzanta a fost mama lui Ionel, totusi in ciuda intriginlor lui Petrachescu (caruia ii cerusera barca) toti reusesc sa obtina permisiunea de a participa la celebra expeditie.

Dupa ce are parte de o serie de peripetii Tic, mezinul grupului, personajul cel mai simpatic, reuseste sa ajunga alaturi de grupul ciresarilor, bineinteles cu ajutorul lui Tombi/Tangulica dupa caz. Scenele din padure, noaptea au reusit sa imi provoace fiori.

Grupul care va descoperi primul surprizele pesterii este format din: Ionel (in rolul de conducator),Victor,Tic și Maria (careia Ursu i-a cedat locul, motiv pentru care am crezut ca va fi o poveste de dragoste intre ei :P). Lucia,Ursu și Dan au ramas afara, ei urmand sa intervina in cazul unor situatii neprevazute.

Am pasit emotionata alaturi de cei 4 ciresari, impartind putin din visul fiecariua (poate intr-o masura mai mare pe al Mariei :P). Tic spera sa gaseasca cutia fermecata din povestea lui Mos Timofte, Ionel cauta granit paleozoic, iar Maria visa salile unui castel.

Cand au descoperit urmele unor oameni care au fost inaintea lor in Pestera Neagra, nu pot spune ca am fost foarte surprinsa, ceva ceva tot imi mai aminteam eu din filmul vazut in copilarie.
Am fost nelinistita pentru ca nu retinusem daca Petrachescu raneste grav pe cineva, asa ca am avut emotii pentru Ionel, dar si pentru Ursu asupra caruia a tras un glont. Nu pot spune ca am visat prea mult la plimbarea cu barca prin pestera, pentru ca nu prea imi plac locurile inchise, sub pamant, sincera sa fiu asteptam sa iasa mai repede de acolo!

M-a amuzat planul pus la cale de Sergiu si Pompilica, si mai ales "rasplata" divina pe care au primit-o in timpul furtunii, cand si-au dovedit curajul.
Scene amuzante se petrec si la cabana: disparitia franghiei de rufe, disparitia magarului Gatlan, si mai ales reactia femeii cabanierului la toate acestea.

Furtuna care s-a dezlantuit a fost extrem de bine relatata, am simtit rafalele puternice, vijelia dezlantuita.

La final eroii nostri termina cu bine expeditia lor, Petrachescu (personaj comic prin limbajul sau) este prins, iar harta pesterii este finalizata.

Mi-a placut extrem de mult ceea ce am citit, astept cu nerabdare urmatorul volum. Personajele principale sunt atat de simpatice incat nu poti sa nu le indragesti.

81. Honore de Balzac-Catherine de Medicis


Autor: Honore de Balzac
Nationalitate: franceza
Titlu original: Catherine de Medicis
Anul aparitiei: 1841
Nr. pagini: 300
Premii: nu
Nota mea: 6/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Ma asteptam la o poveste de dragoste in care sa fie implicata Catherine...

Catherine de Medicis este un personaj interesant care a stiut sa se descurce pentru a-si atinge scopul. In prima parte a vietii am compatimit-o deoarece a trebuie sa stea mereu in umbra amantei sotului ei, Henric al II-lea.

Dupa moartea regelui, prin urcarea pe tron a fiului ei, spera sa poata prelua conducerea. Din nefericire pentru ea, familia nurorii ei o impiedica sa il manipuleze pe rege. Moartea acestuia este influentata intr-o oarecare masura de mama sa, fapt ce m-a cam dezamagit.

Cand a aparut Christophe speram ca intre el si Catherine sa se nasca vreo poveste de dragoste, insa nici pe departe... A fost folosit de calvinisti pentru a-si atinge ei scopurile care vizau puterea.

Devenind regenta a putut sa conduca cum isi dorea ea, dand dovada de multa abilitate politica, starnindu-i pe unii contra celorlalti, astfel avand mult de castigat.

Poveste de dragoste dintre Carol al IX-lea si metresa lui, a adus doza de romantism necesara fiecarui roman. M-a intristat situatia lui, se simtea fericit ca nu are mostenitori legali pentru a nu suferi la fel ca el.

Sunt prezenti si niste astrologi in care regina are foarte mare incredere, ba chiar isi calculeaza miscarile in functie de astrograme.

Un roman intesat de intrigi, fiecare vrea sa puna mana pe putere, nu se tin cont de legaturi de rudenie, de varsta, de nimic, peste toti domneste dorinta de a conduce. Probabil cam aceeasi situatie este si in politica actuala. Lectura nu este extrem de captivanta, pe alocuri iti permite sa visezi la altceva.

82. Octavian Paler-Calomnii mitologice


Autor: Octavian Paler
Nationalitate: romana
Titlu original: Calomnii mitologice-Farame din conferinte nerostite
Anul aparitiei: 2007
Nr. pagini: 300
Premii: nu
Nota mea: 8/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Titlul mi s-a parut interesant. Citisem anterior "Viata pe un peron", asa ca oarecum stiam stilul autorului. Am pornit lectura cu mult interes.

In carte sunt prezentate mai multe procese interpretate de autor intr-o maniera extrem de interesanta. Printre ele se numara si procesul lui Don Juan la care o femeie rosteste o pledoarie. Nu am citit cartea Don Juan, insa prin ceea ce spunea femeia mi-a fost atras interesul. Esential este ca nici o femeie nu l-a acuzat pe cuceritor, el nu a promis nimic niciuneia, a oferit doar o noapte de placere si atat. Mi-a placut si ideea ca nu nu-l putem inchipui pe Don Juan ajuns la varsta batranetii asemeni lui Casanova (nu am citit nici acest roman). Mitul lui Don Juan reprezinta un cuceritor aflat in floarea varstei, atragator, imaginea aceasta neputand fi asociata cu a unui batran.

Mi s-a parut interesanta viziunea autorului desprea barbarii si neo-barbari, cat si parerile lui referitoare la personajele din scena publica actuala.

Urmatorul proces este cel al lui Don Quijote (am citit candva o repovestire a romanului). Sunt exprimate cateva opinii interesante: de ce nu ar mai putea exista Don Quijote in zilele noastre, cum in povestea lui regasim adevaratul mit al dragostei, legatura dintre "donquijotism" si Gaugain, superioritatea sa pentru faptul ca a luptat pentru visul lui, nepasandu-i de ce spune lumea, spre deosebire de noi care ne multumin doar sa visam.

Se pune intrebarea daca Procust era intr-adevar un talhar sadic, maniac sangeros. Putem crede ca el a aplicat porunca de la Delfi:"Nimic prea mult", adica totul sa aiba o masura, moderatie.
Sunt prezentate multe exemple de incalcare a acestei porunci, chiar templul pe care este scrisa o dovedeste.

Sunt de acord cu ideea ca nu trebuie sa vizitezi locurile despre care ai citit, in care s-au intamplat diverse fapte, cu dorinta de a-ti fi confirmate inchipuirile tale. Fiecare isi creaza propria imagine referitoare la cadrul actiunii, iar confruntarea cu realitatea nu e intotdeauna cea mai fericita.

Am fost incantata sa descopar o alta viziune despre cazul lui Narcis, nu doar arhicunoscuta idee ca era indragostit de propria persoana, fapt ce i-a cauzat moartea... Doar nu era prima oara cand isi vedea imaginea.

Am scris aici doar cateva din "procesele mitologice" prezentate in carte.
Consider ca lecturarea acestei carti m-a imbogatit spiritual, mi-a deschis dorinta de a citi operele care sunt analizate aici. Perspectivele din care sunt privite diferite cazuri m-au provocat sa nu ma multumesc doar cu ceea ce este scris, ci sa incerc sa privesc mai in profunzime. Cartea se citeste foarte usor, nu iti da timp sa te plictisesti, iti acapareaza toata atentia.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

83-84. Jaroslaw Hasek-Peripeţiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial


Autor: Jaroslaw Hasek
Nationalitate: ceha
Titlu original: Osudy dobrého vojáka Švejka za světové války
Anul aparitiei: 1923
Nr. pagini:752
Premii: nu
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Ma asteptam la un roman extrem de comic, dupa cum citisem pe un forum. Bineinteles ca nu pot afirma ca nu ar fi fost amuzanta lectura, insa eu asteptam ceva mult mai spectaculos.

Cred ca jumatete din primul volum m-am chinuit sa citesc numele personajelor, ar fi fost foarte utila o lista in care sa se arate pronuntia diferitelor litere.

Ce pot spune despre Švejk? Este un personaj savuros, in unele scene m-a amuzat, in altele m-a enervat, in unele mi s-a parut idiot (cum se autointitula, cu oarecare mandrie), in altele inteligent. Totusi inclin spre ultima varianta, cred ca doar daca era foarte inteligent putea parea atat de idiot prin replicile si comportamentul lui.

Feldkuratul Otto Katz este iarasi un personaj amuzant, insa poate daca am medita mai mult nu ni s-ar mai parea atat de comic, ci oarecum tragic faptul ca o persoana aflata in pozitia lui se bucura cu atata nesat de placerile lumesti.
Atunci cand Švejk a fost pierdut la carti in favoarea oberlaitnantului Lukas, am fost oarecum trista, pentru ca imi placea perechea pe care o facea alaturi de preot.
Pe parcurs am vazut ca ordonanta indiferent cui ar fi Švejk reuseste sa "rezolve" toate sarcinile cu brio. Cred ca pana la urma locotenentul Lukas s-a resemnat cu ordonanta sa, ba indraznesc sa spun ca avea sentimente nu doar de compasiune ci si de prietenie fata de acesta.

Baloun, ordonanta care l-a inlocuit pe Švejk, a reusit sa ma enerveze teribil in unele scene prin pofta sa de mancare. Cred ca la un moment dat imi doream sa cada o bomba deasupra lui!

Un alt personaj amuzant prin setea lui de cunoastere este cadetul Biegler. Foarte comic mi s-a parut si locotenentul Dub in aproape toate scenele alaturi de Švejk.

In concluzie consider ca ambele volume prezinta o alta perspectiva asupra Razboiului si a frontului, comica ce-i drept. Lectura mi s-a parut destul de facila prin desele momente amuzante.

Grigore Cartianu-Crimele revolutiei



Autor: Grigore Cartianu
Nationalitate: romana
Titlu original:Crimele revolutiei
Anul aparitiei: 2010
Nr. pagini:544
Premii: nu
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Am achizitionat cartea in urma unui articol din Adevarul in care am vazut ca la un targ de carti a fost cumparata de aproape 3000 persoane. Titlul mi se pare destul de interesant. Nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta carte. Cert este ca mi se pare interesant sa aflu detalii legate de atmosfera din acele vremuri. Sper sa nu fiu dezamagita.

Din primele randuri m-a amuzat avertismentul: "aceasta carte nu e destinata celor cu inima slaba!" Descrierea mediului tarii din 1989, nu cred ca este foarte diferit cel prezent: "tara a terorii, megalomaniei, umilintei, minciunii, foamei si frigului". Propozitia "Agricultura este distrusa" cu referire la anii 1980 mi se pare interpretabila. Daca atunci era distrusa, acum inseamna ca nici nu mai exista!

Din cate am observat sunt transcrise multe fragmente din cartea "Spionii rusi de la Stalin la Putin". Se reda transcriptul emisiunii din 22 decembrie 1989, pe baza caruia autorul face propriile comentarii. Impresia lasata de acea transmisiune de pe TVR este de dezordine. S-au transmis niste prostii de m-am crucit, printre ele fiind si cele cu apa otravita sau aruncarea in aer a depozitului de sange!

Macelul de la Sibiu mi s-a parut cutremurator. Socant mi s-a parut faptul ca s-a permis inarmarea populatiei pe baza buletinului, pentru lupta contra "teroristilor". Cum recunosteau ei un terorist nu imi pot imagina...

Din toata perindarea de personaje pe la TVR m-a uimit aparitia catorva preoti, exact ceea ce mai lipsea! Motivul pentru care au intrerupt transmisia timp de 1 ora mi se pare ridicol: "aparatele s-au incins".

Cand am ajuns la capitolul Masacrul de la Otopeni m-a cuprins indignarea, revolta. Cata cruzime! Ce minti diabolice au putut sa planuiasca asa ceva? Ai impresia ca nu poate fi adevarat, ca este doar un scenariu de groaza!

Doborarea elicopterului care ii transporta pe Nuta si Mihalea este iarasi un episod care iti provoaca sentimente de revolta. Simti durerea vaduvei pilotului.

Capitolul "Moartea lui Trosca" este cutremurator. Prin ordinele date s-a programat uciderea ULSA-silor. Lasarea cadavrelor in strada timp de mai multe zile pentru a fi profanate iti creaza o stare de dezgust, si intr-o oarecare masura si compasiune atat pentru cei omorati cat si pentru cei care au fost manipulati sa ii considere "teroristi".

Sentimentele cu care am ramas dupa ce am citit aceasta carte sunt predominate de dezgust, dezamagire, revolta interioara pentru ceea s-a intamplat in timpul revolutiei. Nu am comentat foarte mult ceea ce am citit pentru ca inca nu sunt pregatita, astept sa se faca lumina definitiv. Pastrez unele indoieli referitoare la ceea ce se afirma in carte, presupun ca intr-un viitor nu prea indepartat se va afla adevarul despre acele zile.

marți, 23 noiembrie 2010

Adrian Paunescu-Vinovat de iubire

Autor: Adrian Paunescu
Nationalitate: romana
Titlu original:Vinovat de iubire
Anul aparitiei: 1990 (anul scrierii) 2010 (anul aparitiei)
Nr. pagini:190
Premii: nu
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Recunosc faptul ca am cumparat cartea dupa disparitia marelui Adrian Paunescu. Titlul mi s-a parut foarte interesant, o sintagma rar intalnita de mine, si anume "Vinovat de iubire". Ma asteptam la ceva spectaculos,la o poveste nemaicitita. Am devorat cartea intr-o singura zi, tot asteptand scena care sa ma uimeasca.

"Vinovat de iubire e povestea a doi bărbaţi ce împărtăşesc un destin comun. Andrei Ionescu, actor şi poet renumit, e supus în sanatoriul doctorului Ionescu unei terapii prin somn, considerându-se (şi fiind considerat de medicul său) „bolnav de iubire“.

Intâmplările prezentului narativ, fragmentate de o reţea alambicată de divagaţii eseistice, flash-backuri şi pagini de jurnal, sunt plasate în preajma Crăciunului din 1989, înainte de izbucnirea Revoluţiei. Situaţia din ţară e apăsătoare, sărăcia e generalizată, Securitatea veghează, implacabilă, şi singurul refugiu din faţa fricii şi a nebuniei pare a fi acest sanatoriu izolat în munţi, undeva, lângă Braşov.

Principala problemă a pacientului Andrei Ionescu pare a fi un complex de vinovăţie – acesta se simte „vinovat de iubire“ şi răspunzător pentru toate femeile pe care le-a iubit în viaţa lui. O parte din jurnalul său înfăţişează relaţiile trecute, cu detalii care variază de la scene intime la pagini introspective, în care bărbatul îşi analizează sentimentele, începând din adolescenţă până la deplina sa maturitate. Relaţia dintre medic şi pacient va cunoaşte o evoluţie dramatică – pe măsură ce doctorul va deveni tot mai interesat şi mai dependent de biografia pacientului, pe care o va absorbi ca şi cum ar fi a sa. în final, pacientul se va dovedi tot mai nemilos şi mai manipulator, devenind călăul medicului ce-l îngrijeşte." Sursa:http://www.librarie.net/carte.php?id=157787&nia=86&niaadgr=cJsfaD&gclid=CNLGs5jPtqUCFQGHDgodWH90YA

Impresiile mele dupa ce am terminat cartea?

La inceput m-au "socat" multiplele, interminabilele scene de sex, in locuri destul de ciudate (butoiul cu struguri ce urmau a fi striviti, boschetii din curtea ospiciului). Am continuat lectura tot asteptand acel ceva, nu vroiam sa ma resemnez cu ideea ca titlul se refera la o iubire fizica, asteptam ceva la un nivel mai inalt.

Cand a aparut Ileana Negrescu credeam ca in sfarsit se v-a crea o poveste durabila intre ea si doctor. Premisele erau bune: ea bolnava incurabila, el doctorul care o trateaza, imi si imaginam ce se v-a intampla in relatia lor, lupta pentru a o salva, iubirea lor, ea fiind ingerul care i-l elibereaza de vinovatia pe care o simtea cu privire la casnicia lui anterioara. Romantisme specifice femeilor.

Apoi am sperat ca inginerul/doctor Valeriu Popa v-a fi personajul care v-a pune capat scenelor de sex, astfel cartea urmand alt fir. Am fost dezamagita sa vad ca si el intra in acest "ritual".

Abia in ultimele pagini cartea a inceput sa imi satisfaca dorinta, episoadele ce coincid caderii comunismului si preluarii puterii de catre oricine isi dorea, as spune eu, au fost scenele care m-au marcat, si m-au si amuzat intr-o oarecare masura-dezordinea, debusolarea oamenilor, dorinta lor de a fi liberi, profitarea de aceasta libertate fara nici un discernamant, ocuparea de posturi inalte fara un fond, eliminarea vechilor oameni indiferent de meritele lor, dorinta de a fi ei stapani.

In concluzie consider ca a meritat sa parcurg toata cartea intesata de sex, pentru finalul ei neasteptat. Din punctul meu de vedere episoadele finale sunt cele care au salvat acest roman, cel putin asta s-a intamplat in cazul meu.