marți, 23 noiembrie 2010

Adrian Paunescu-Vinovat de iubire

Autor: Adrian Paunescu
Nationalitate: romana
Titlu original:Vinovat de iubire
Anul aparitiei: 1990 (anul scrierii) 2010 (anul aparitiei)
Nr. pagini:190
Premii: nu
Nota mea: 7/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Recunosc faptul ca am cumparat cartea dupa disparitia marelui Adrian Paunescu. Titlul mi s-a parut foarte interesant, o sintagma rar intalnita de mine, si anume "Vinovat de iubire". Ma asteptam la ceva spectaculos,la o poveste nemaicitita. Am devorat cartea intr-o singura zi, tot asteptand scena care sa ma uimeasca.

"Vinovat de iubire e povestea a doi bărbaţi ce împărtăşesc un destin comun. Andrei Ionescu, actor şi poet renumit, e supus în sanatoriul doctorului Ionescu unei terapii prin somn, considerându-se (şi fiind considerat de medicul său) „bolnav de iubire“.

Intâmplările prezentului narativ, fragmentate de o reţea alambicată de divagaţii eseistice, flash-backuri şi pagini de jurnal, sunt plasate în preajma Crăciunului din 1989, înainte de izbucnirea Revoluţiei. Situaţia din ţară e apăsătoare, sărăcia e generalizată, Securitatea veghează, implacabilă, şi singurul refugiu din faţa fricii şi a nebuniei pare a fi acest sanatoriu izolat în munţi, undeva, lângă Braşov.

Principala problemă a pacientului Andrei Ionescu pare a fi un complex de vinovăţie – acesta se simte „vinovat de iubire“ şi răspunzător pentru toate femeile pe care le-a iubit în viaţa lui. O parte din jurnalul său înfăţişează relaţiile trecute, cu detalii care variază de la scene intime la pagini introspective, în care bărbatul îşi analizează sentimentele, începând din adolescenţă până la deplina sa maturitate. Relaţia dintre medic şi pacient va cunoaşte o evoluţie dramatică – pe măsură ce doctorul va deveni tot mai interesat şi mai dependent de biografia pacientului, pe care o va absorbi ca şi cum ar fi a sa. în final, pacientul se va dovedi tot mai nemilos şi mai manipulator, devenind călăul medicului ce-l îngrijeşte." Sursa:http://www.librarie.net/carte.php?id=157787&nia=86&niaadgr=cJsfaD&gclid=CNLGs5jPtqUCFQGHDgodWH90YA

Impresiile mele dupa ce am terminat cartea?

La inceput m-au "socat" multiplele, interminabilele scene de sex, in locuri destul de ciudate (butoiul cu struguri ce urmau a fi striviti, boschetii din curtea ospiciului). Am continuat lectura tot asteptand acel ceva, nu vroiam sa ma resemnez cu ideea ca titlul se refera la o iubire fizica, asteptam ceva la un nivel mai inalt.

Cand a aparut Ileana Negrescu credeam ca in sfarsit se v-a crea o poveste durabila intre ea si doctor. Premisele erau bune: ea bolnava incurabila, el doctorul care o trateaza, imi si imaginam ce se v-a intampla in relatia lor, lupta pentru a o salva, iubirea lor, ea fiind ingerul care i-l elibereaza de vinovatia pe care o simtea cu privire la casnicia lui anterioara. Romantisme specifice femeilor.

Apoi am sperat ca inginerul/doctor Valeriu Popa v-a fi personajul care v-a pune capat scenelor de sex, astfel cartea urmand alt fir. Am fost dezamagita sa vad ca si el intra in acest "ritual".

Abia in ultimele pagini cartea a inceput sa imi satisfaca dorinta, episoadele ce coincid caderii comunismului si preluarii puterii de catre oricine isi dorea, as spune eu, au fost scenele care m-au marcat, si m-au si amuzat intr-o oarecare masura-dezordinea, debusolarea oamenilor, dorinta lor de a fi liberi, profitarea de aceasta libertate fara nici un discernamant, ocuparea de posturi inalte fara un fond, eliminarea vechilor oameni indiferent de meritele lor, dorinta de a fi ei stapani.

In concluzie consider ca a meritat sa parcurg toata cartea intesata de sex, pentru finalul ei neasteptat. Din punctul meu de vedere episoadele finale sunt cele care au salvat acest roman, cel putin asta s-a intamplat in cazul meu.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu