Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Aripi de zapada
Anul aparitiei: 1968
Nr. pagini:350
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010
Dupa volumul anterior, care a fost atat de captivant, am fost nerabdatoare sa descopar cu ce anume ar mai putea sa ma surprinda. Titlul Aripi de zapada, reprezentat printr-o frumoasa metafora, m-a facut sa ma gandesc ca probabil voi petrece o vacanta de iarna impreuna cu prietenii mei ciresari.
Sunt la munte, pe o partie de ski!! Nu ca in realitate mi-as dori sa ma aflu acolo, cred ca ar trebui ca sotul sa duca munca de convingere pana sa accept sa incalt niste skiuri :P Insa fiind vorba de schiatul in imaginatie, fara sa infrunt vreun pericol real de a cadea, ma declar fericita ca am posibilitatea de a ma afla alaturi de ciresari. Ba chiar am participat si la un concurs de schiat impreuna cu Maria si Victor. M-a amuzat dorinta celorlalte personaje care populau partia, de a-i captura pe adevaratii ciresari!
Nici acest volum nu este privat de o poveste de dragoste intre doi teoretici rivali Atena si Tiberiu, care vor avea un rol important in salvarea vestitilor ciresari.
Cand grupul decide sa plece in oras, chiar daca fusesera avertizati cu privire la vreme, nu mi-am imaginat ca furtuna de zapada va putea transmite atata groaza, nu degeaba in prima varianta acest volum se numea Teroarea alba! Pe langa spaima provacata de zapada, si-au mai facut aparitia si niste lupi! Au fost niste scene foarte bine realizate, au transmis exact deznadejdea, disperarea, frica, neputinta, speranta.
M-am bucurat cand au ajuns la cabana Costila (cum crezusera initial), desi imi imaginam ca greul nu a trebut. Tic a avut un rol esential in procurarea hranei, scena in care sustrage provizii de la cabana Izvoarele, impreuna cu Tombi, este de un comic memorabil. Datorita mezinului grupului au aflat de Cutia albastra, care se afla in Casa Iulia, locul in care stateau ei. Inteligenta, lupte, siretenie, curaj, de toate au dat dovada pentu a dezlega misterul si a se salva. Nici in final nu am aflat ce era in Cutia albastra, poate ca este mai bine asa, fiecare isi lasa imaginatia sa zboare. Locul ingenios in care a fost ascunsa este format din literele Cabanei Iulia. Sincera sa fiu nici un moment nu mi-am imaginat asta, autorul a reusit sa ma surprinda foarte placut.
Suspansul a fost cuvantul de ordine si in acest volum! Adrenalina, dar si comic, spaima, iubire, peisaje superbe, mister toate au facut ca lectura sa fie foarte alerta si captivanta. Cu pasi repezi ma indrept spre sfarsitul seriei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu