71.Constantin Chirita-Ciresarii *****Drum bun ciresari!

Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Drum bun ciresari!
Anul aparitiei: 1963
Nr. pagini:401
Premii: nu
Nota mea: 9/10

Data lecturarii: noiembrie 2010

Am emotii... inca de ieri am terminat volumul 4 din serie, insa pana acum nu am avut curaj sa incep ultimul volum. Incerc sa aman despartirea de ciresari. Dupa ce am citit titlul volumului "Drum bun ciresari!" m-a cuprins o stare de nostalgie, desi inca nu m-am despartit de tinerii aventurieri. Pe parcursul a 4 volume am fost alaturi de ei, asteptand nerabdatoare fiecare idee pentru rezolvarea cazurilor in care erau implicati.
Cu asteptari mari imi incep calatoria alaturi de dragii ciresari in acest ultim volum.

Inca din primele pagini am aflat ca voi merge la mare! Am simtit briza marii, aerul sarat, nisipul fierbinte, m-am bucurat de rasaritul si apusul soarelui, am asistat la spectacolul oferit de furia marii...

Alaturi de Ionel am mers intr-o croaziera pana in Delta, ba chiar mi-am imaginat alaturi de el coloanele de marmura.

M-am enervat cand Tombi a permis sa ii fie furat bolovanul inscriptionat, apoi m-a amuzat teribil episodul in care Tic l-a recuperat.

Mi-a facut placere sa vizitez Constanta, sa ma plimb prin ruinele cetatii Histria, sa asist la discutiile despre zeii mitologiei, despre Sofocle...Bineinteles ca m-a intristat faptul ca Palatul de clestar al lui Ionel a fost doar o iluzie optica.

Am fost fericita cand am aflat ca voi merge in Delta alaturi de Tic, Ursu, Victor si Ionel. M-a incantat atmosfera creata de fetele din Valurele, barfele lor, clevetirile care i-au rusinat pe bietii Ursu si Tic. Am putut sa ma transpun in pielea lor perfect. Apoi alaturi de Ionel si Victor am descoperit ospitalitatea celor din Dunarel. Am fost fascinata de gastronomia locala: scrumbie fripta, supa de pui, pui cu smantana, pui fripti, pilaf, rata, compot, prajituri! Un adevarat festin!
Am coborat impreuna cu Ursu in vartej in ajutorul lui Tic, apoi m-am distrat cu ei pe seama lui Traian.

M-a bucurat aparitia Laurei "castelana in alb" in acest ultim volum. Mi-as fi dorit sa o reintalnesc si pe verisoara lui Dan, Ioana.

Am stat cu sufletul la gura la fiecare scufundare facuta si am fost la fel de nerabdatoare ca si ciresarii sa descopar Palatul de clestar. Recunosc ca m-am plimbat cu Maria pe marea luminata de razele lunii...femeile tot femei :P

Cu multe emotie am ascultat versurile lui Ovidius, povestea vietii lui (ocazie cu care mi-am amintit de pregatirea pentru bac-ul la latina). Sper ca intr-o zi sa ajung la Constanta, in fata statuii de pe care sa citesc epitaful:

"Sub asta piatra zace Ovidiu,cantaretul
Iubirilor gingase, rapus de-al sau talent.
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodata,
Te roaga pentru dansul: sa-i fie somnul lin."

Am retrait fiorii primei (si singurei) iubiri alaturi de Ursu si Lucia, Victor si Laura, Maria si Tu, asistentul arhitectilor.

La final am fost fericita ca am descoperit Sepulcrum Ovidii mult mai important decat ruinele unui "Palat de clestar". In ciuda a ceea ce presupuneam, nu m-am despartit cu tristete si melancolie de ciresari. Poate ca pentru mine povestea lor continua...