69. Constantin Chirita-Ciresarii***Roata norocului

Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Roata norocului
Anul aparitiei: 1965
Nr. pagini:363
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Titlul Roata norocului m-a dus cu gandul la soarta schimbatoare. Eram curioasa care va fi cadrul acestei noi aventuri.

Inca din primele pagini mi-am dat seama ca se vor fura Tanagrale. Atmosfera balciului nu mi s-a parut cea mai captivanta. Din care am observat actiunea urma sa se petreaca in oraselul in care locuia Ioana, verisoara lui Dan. M-a amuzat foarte tare lupta dintre Tic si cocos, pana la urma a ales o solutie (legarea ciocului) mult mai blanda decat ma asteptam eu (mi-l si imaginam ciorba).

Roata norocului, la care isi pierde banii Tic, nu prea mi-a provocat multe nelamuriri, era normal ca totul acolo sa fie masluit, stiam ca nu va reusi sa castige discobolul. Atletul, mi s-a parut inca de la inceput suspect, banuiam ca are o oarecare legatura cu jocul.

Actiunea incepe in momentul in care ciresarii constata disparitia tanagrelor din muzeu. Cu aceasta ocazie se desfasoara un intreg scenariu de urmarire a suspectilor. Trecand prin nenumarate peripetii, cu ajutorul logicii lui Victor cazul se solutioneaza, descoperindu-se atat tanagrele cat si misterul de la roate norocului, insa abia in ultima pagina a cartii. Asta da suspans!

Avem parte si de fiorii dragostei intre Ionel si Ioana, parca predestinati pana si prin nume, si intr-o anumita masura intre Maria si Ando. Ursu isi mai arata inca o data forta in lupta cu atletul.

Finalul m-a intristat pentru ca m-am pus in pielea lui Tic, atletul, cel pe care el il considera prietenul sau, facandu-l gelos pe Ursu, era seful afacerii Roata norocului, tot el fiind cel care luase si tanagrele.
Lectura a fost captivanta, efectiv nu puteam lasa cartea din mana, curiozitatea fiind stranita cu fiecare pagina.