67.Constantin Chirita-Ciresarii* Cavalerii florii de cires

Autor: Constantin Chirita
Nationalitate: romana
Titlu original:Ciresarii-Cavalerii florii de cires
Anul aparitiei: 1956
Nr. pagini:360
Premii: nu
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: noiembrie 2010

Imi doream de foarte mult timp sa citesc Ciresarii! Cand eram mai mica vazusem un film cu acest nume. Am inceput lectura convinsa ca voi intalni personaje placute, pe care le voi indragi. Titlul "Cavalerii florii de cires" m-a incantat, mi-am imaginat fel de fel de scenarii.

Am descoperit cu bucurie si emotie personajele principale, eroii de care voi fi alaturi pe parcursul a 5 volume: Victor, Ursu, Dan, Ionel, Tic, Maria si Lucia.
Mos Timofte mi s-a parut a fi imaginea ideala a unui bunic grijuliu, cald, dar ferm cand este cazul. El are un rol important in desfasurarea evenimentelor, mai ales in cazul lui Tic.
Sergiu si Pompilica chiar daca nu fac parte din grupul ciresarilor, contribuie si ei la realizarea atmosferei romanului. Scenele dintre ei si Tic sunt foarte comice, acesta fiind cel caruia ii revine sarcina de a ne aduce zambetul pe buze, prin posnele lui.

Aventura porneste din dorinta lor de a realiza o harta a Pesterii Negre, facand astfel o expeditie stiintifica. Eram curioasa sa descopar daca parintii ii vor lasa sa plece singuri intr-o pestera. Cea mai amuzanta a fost mama lui Ionel, totusi in ciuda intriginlor lui Petrachescu (caruia ii cerusera barca) toti reusesc sa obtina permisiunea de a participa la celebra expeditie.

Dupa ce are parte de o serie de peripetii Tic, mezinul grupului, personajul cel mai simpatic, reuseste sa ajunga alaturi de grupul ciresarilor, bineinteles cu ajutorul lui Tombi/Tangulica dupa caz. Scenele din padure, noaptea au reusit sa imi provoace fiori.

Grupul care va descoperi primul surprizele pesterii este format din: Ionel (in rolul de conducator),Victor,Tic și Maria (careia Ursu i-a cedat locul, motiv pentru care am crezut ca va fi o poveste de dragoste intre ei :P). Lucia,Ursu și Dan au ramas afara, ei urmand sa intervina in cazul unor situatii neprevazute.

Am pasit emotionata alaturi de cei 4 ciresari, impartind putin din visul fiecariua (poate intr-o masura mai mare pe al Mariei :P). Tic spera sa gaseasca cutia fermecata din povestea lui Mos Timofte, Ionel cauta granit paleozoic, iar Maria visa salile unui castel.

Cand au descoperit urmele unor oameni care au fost inaintea lor in Pestera Neagra, nu pot spune ca am fost foarte surprinsa, ceva ceva tot imi mai aminteam eu din filmul vazut in copilarie.
Am fost nelinistita pentru ca nu retinusem daca Petrachescu raneste grav pe cineva, asa ca am avut emotii pentru Ionel, dar si pentru Ursu asupra caruia a tras un glont. Nu pot spune ca am visat prea mult la plimbarea cu barca prin pestera, pentru ca nu prea imi plac locurile inchise, sub pamant, sincera sa fiu asteptam sa iasa mai repede de acolo!

M-a amuzat planul pus la cale de Sergiu si Pompilica, si mai ales "rasplata" divina pe care au primit-o in timpul furtunii, cand si-au dovedit curajul.
Scene amuzante se petrec si la cabana: disparitia franghiei de rufe, disparitia magarului Gatlan, si mai ales reactia femeii cabanierului la toate acestea.

Furtuna care s-a dezlantuit a fost extrem de bine relatata, am simtit rafalele puternice, vijelia dezlantuita.

La final eroii nostri termina cu bine expeditia lor, Petrachescu (personaj comic prin limbajul sau) este prins, iar harta pesterii este finalizata.

Mi-a placut extrem de mult ceea ce am citit, astept cu nerabdare urmatorul volum. Personajele principale sunt atat de simpatice incat nu poti sa nu le indragesti.