Autor: Fiodor Dostoievski
Nationalitate: rus
Titlu original: Преступление и наказание Prestupleniye i Nakazaniye
Anul aparitiei: 1866
Nr pagini: 614
Nota mea: 9/10
Data lecturii: decembrie 2010
Am mari asteptari de la aceasta carte. Fiind si primul volum aparut in colectia "101 carti de citit intr-o viata" presupun ca merita locul ocupat. Am vazut ca in diferite topuri se afla pe locuri fruntase, asa ca sigur ma va multumi si pe mine. Incep cu nerabdare lectura...
Prima parte mi s-a parut foarte captivanta. Inca de cand am constatat ca actiunea se petrece in Sankt-Petersburg, m-am indragostit de aceasta carte. Mi se pare un oras fabulos, pe care sper sa il pot vizita intr-o zi. Am citit in urma cu doi ani o colectie de carti "Cele mai iubite orase" , iar orasul care m-a fascinat este chiar Sankt-Petersburg.
Mi-a placut scrisoarea mamei lui Rodia, sunt curioasa sa descopar si poveste surorii lui, Dunia.
M-a revoltat scena cu calul batut, din visul lui Raskolnikov. Mi-a placut faptul ca da impresia de personaj cu un suflet bun, milos cu cei din jur. Episodul crimei bineinteles ca m-a intristat, si totodata mi-a starnit curiozitatea sa vad cum vor evolua lucrurile in partea a doua.
Nu prea inteleg de ce a savarsit crima daca nu se foloseste de bijuteriile furate (in scopuri caritabile cum credeam). Perioada de boala mi s-a parut fireasca, ca urmare a faptelor comise.
Dupa episodul cu moartea lui Marmeladov am intrezarit o posibila relatie intre Rodia si Sonia.
Sunt curioasa ce urmari va avea aparitia mamei si a surorii in evolutia actiunii (mi-ar place sa se creeze o poveste de dragoste intre Razumihin si Dunia :P).
Ultima parte din primul volum are un final extrem de captivant, trebuie sa incep imediat urmatoarea carte! Curiozitatea a atins cote maxime! Se pare ca cineva l-a vazut savarsind crima, nici nu e de mirare, doar uitase usa deschisa. Un impact puternic l-a avut replica: "Cremenalule!".
Intrezaresc niste sentimente placute intre Dunia si prietenul fratelui ei, ba chiar si intre Sonia si Rodia.
Am impresia ca mai multe persoane din jurul lui incep sa il suspecteze. Sunt momente cand ma face sa ma intreb daca nu cumva este nebun...
Sunt foarte curioasa daca pana la final Raskolnicov va recunoaste singur crima sau politia va reusi sa il acuze.
M-am bucurat cand logodna Duniei a fost rupta, sper sa se casatoreasca cu Razumihin. Imi pare rau pentru mama si sora lui Rodion cand vor afla de crima. Sunt curioasa sa vad ce atitudine vor avea fata de el.
Lujin si-a aratat caracterul josnic in diferite scene, printre care si episodul in care a invinuit-o pe Sonia de furt. Katerina Ivanova mi se pare un personaj demn de admiratie, isi pastreaza mandria in ciuda saraciei in care este nevoita sa traiasca.
Confesiunea crimei m-a facut sa citesc cu aviditate fiecare cuvant, gand incat am uitat faptul ca Svidrigailov era vecinul Soniei si a putut asista nestingherit la aceasta destainuire. Sper sa nu il santejeze pe Rodion pentru a obtine un mariaj cu sora acestuia.
Scenele dintre Rodion si Porfiri Petrovici mi s-au parut ca au o incarcatura emotionala puternica.
Intalnirea dintre Svidrigailov si Dunia a avut mult suspans, nu ma asteptam sa se termine cu bine, credeam ca va fi ori violata ori il va impusca.
M-a intristat moartea mamei, ultima intalnire dintre Rodion si aceasta a fost benefica pentru el deoarece i-a reinviat dragostea, dar tragica pentru mama pentru ca i s-au confirmat banuielile in legatura cu crima.
Traseul parcurs de Rodion in ziua in care s-a predat mi s-a parut bine realizata. M-a bucurat casatoria Duniei cu Razumihin si mai ales acceptarea iubirii lui Rodion pentru Sofia.
Mi-as fi dorit sa mai urmeze un volum care sa continue aceste povesti. Cartea s-a terminat intr-o nota optimista, plina de speranta pentru viitor. Lectura a reusit sa imi pastreze atentia treaza pe parcursul ambelor volume. Dupa ce termini de citit acest roman reusesti sa te atasezi de personajele principale destul de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu