Autor: J. R. R. Tolkien
Nationalitate: engleza
Titlu original: The Lord of the Rings
Anul aparitiei: 1937-1949
Nr. pagini: 1638 (incluzand Anexele)
Nota mea: 9/10
Data lecturarii: decembrie 2010-ianuarie 2011
Am vazut filmul, imi mai aminteam cateva scene, insa eram curioasa sa citesc romanul pentru a descoperi adevarata poveste.
Am citit cu placere toate cele trei volume, m-au purtat intr-un tinut magic cu multe personaje frumoase, de care imi voi aminti cu drag. Imaginea pe care mi-am format-o eu este oarecum diferita de cea din film.
Dintre toate personajele din carte entii sunt cei pe care ii indragesc cel mai mult, varsta lor inaintata, aspectul lor, incetineala cu care faceau lucrurile sau vorbeau sunt aspecte nemaintalnite in zilele noastre, poate de aceea aceasta specie este preferata mea.
Hobbitii sunt piticutii veseli, mereu pusi pe gluma, cu un apetit rar de satisfacut, care traiesc intr-o lume fantastica. Viziunele in care locuiau mi-au amintit de vizita la Muzeul satului din Bucuresti unde stiu ca am vazut niste locuinte ca in descriere. Sam, prin limbajul si loialitatea lui este un personaj foarte carismatic.
M-a bucurat prietenia stransa dintre elfi si gnomi, ale carei baze au fost puse de Legolas si Gimli, gingasie si putere.
Sunt multe personaje frumoase despre care as putea sa scriu, insa pentru moment nu dispun de prea mult timp (sesiunea fiind cauza principala).
Recomand cartea tuturor celor care vor sa evadeze din realitatea cotidiana, lectura va fi placuta, captivanta, si chiar daca ati vazut filmul inainte tot veti fi curiosi sa aflati versiunea originala.
Şi mie mi-a plăcut mult această trilogie. Pot spune că toţi cititorii "Stăpânul Inelelor" se află în aceeaşi lume fantastică, a viselor. Îmi place mult cum aţi văzut personajele. Mie mi-au plăcut mult fiii Gondorului: Boromir şi Faramir, dar mai mult Boromir, pentru iubirea pe care au dovedit-o pentru poporul lor. Şi Sam. Sam este fantastic. Dacă n-ar fi fost el, probabil Frodo ar fi fost omorât de orci, păcălit de Gollum, mâncat de Shelob şi până la urmă inelul ar fi ajuns pe mâinile lui Gollum, cavalerii l-ar fi găsit şi i l-ar fi dat lui Sauron, iar lumea ar fi căzut în beznă şi durere totală. Practic, Sam a fost cel care a dus la capăt misiunea de a salva lumea. Dacă nu ar fi fost el să-l care pe Frodo pe munte, Gollum ar fi găsit Inelul şi ar fi urmat scenariul de mai sus. El l-a păzit, el i-a făcut de mâncare, el l-a prevenit în legătură cu Smeagol, deci el a fost Stăpânul în toată situaţia.
RăspundețiȘtergere